Într-o lume tot mai mobilă și interconectată, litigiile transfrontaliere au devenit o realitate frecventă. Fie că este vorba despre o sentință de divorț pronunțată în străinătate, stabilirea custodiei unui copil, o moștenire internațională sau recuperarea unei creanțe comerciale, apare inevitabil aceeași întrebare: Cum produce o hotărâre judecătorească obținută în alt stat efecte juridice pe teritoriul României?
Răspunsul depinde în mod esențial de statul în care a fost pronunțată hotărârea (stat membru al Uniunii Europene sau stat terț) și de procedura aplicabilă: simpla recunoaștere sau încuviințarea executării silite (exequatur).
1. Recunoaștere vs. Încuviințarea executării (Exequatur): Care este diferența?
În dreptul internațional privat, este esențial să distingem între două situații:
-
Recunoașterea de plin drept / pe cale incidentală: Vizează hotărârile referitoare la starea civilă și capacitatea persoanelor (de exemplu, o hotărâre de divorț fără capete de cerere patrimoniale). În aceste cazuri, hotărârea produce efecte fără a fi nevoie de o procedură contencioasă prealabilă, fiind necesară doar înscrierea mențiunilor la starea civilă.
-
Procedura de Exequatur (încuviințarea executării silite): Este necesară atunci când hotărârea străină implică o obligație de a da, a face sau a nu face (ex.: plata unei sume de bani, predarea unui bun, plata pensiei de întreținere). Prin această procedură, instanța română conferă hotărârii străine forță executorie pe teritoriul României, permițând apelarea la un executor judecătoresc.
2. Hotărâri pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene
În interiorul Uniunii Europene funcționează principiul încrederii reciproce și al liberei circulații a hotărârilor judecătorești.
Datorită regulamentelor europene directe:
-
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) – pentru materie civilă și comercială: A eliminat procedura clasică de exequatur. O hotărâre executorie într-un stat membru este recunoscută și poate fi pusă direct în executare în România, pe baza certificatului standard emis de instanța de origine.
-
Regulamentul (UE) 2019/1111 (Bruxelles II ter) – pentru divorț, autoritate părintească și răpirea internațională de copii: Simplifică recunoașterea și executarea hotărârilor în materia dreptului familiei, protejând interesul superior al minorului.
În aceste cazuri, intervenția unei instanțe din România este necesară doar dacă partea adversă solicită în mod expres refuzul recunoașterii sau al executării, invocând motive strict prevăzute de legislația europeană.
3. Hotărâri pronunțate în state din afara Uniunii Europene (State terțe)
Pentru hotărârile venite din state non-UE (inclusiv Marea Britanie post-Brexit, SUA, Canada, Elveția, Republica Moldova, Turcia etc.), se aplică convențiile internaționale bilaterale/multilaterale sau dispozițiile Codului de procedură civilă român (art. 1095–1110).
Pentru a fi recunoscută și declarată executorie în România, o astfel de hotărâre trebuie să îndeplinească o serie de condiții de admisibilitate:
-
Caracterul definitiv: Hotărârea este definitivă conform legii statului unde a fost pronunțată;
-
Competența instanței de origine: Instanța care a judecat cauza avea competența internațională potrivit normelor aplicabile;
-
Reciprocitatea: Există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești între România și statul de origine.
Motive pentru care instanța română poate refuza recunoașterea:
-
Încălcarea ordinii publice de drept internațional privat român;
-
Hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a căzut în pretenții, fără ca acesteia să-i fi fost comunicate citația și actul de sesizare în timp util pentru a-și asigura apărarea;
-
Existența unei hotărâri contradictorii, definitive, pronunțate anterior între aceleași părți de o instanță română sau aflată deja în curs de judecată în România.
Important: Instanța română chemată să judece cererea de exequatur nu are dreptul să rejudece fondul cauzei și nici să modifice conținutul hotărârii străine. Rolul său este exclusiv de a verifica îndeplinirea condițiilor de legalitate și regularitate formală.
4. Ce acte sunt necesare pentru dosarul de exequatur?
Cererea se depune la Tribunalul în a cărui circumscripție are domiciliul debitorul sau, în subsidiar, unde urmează să se efectueze executarea silită.
Dosarul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
-
Copia legalizată a hotărârii judecătorești străine;
-
Dovada caracterului definitiv și executoriu al hotărârii în statul emitent;
-
Dovada că actul de citare și actul de sesizare au fost comunicate regulamentar părții care nu s-a prezentat în instanță;
-
Traducerile autorizate și legalizate în limba română ale tuturor documentelor;
-
După caz, Apostila de la Haga sau Supralegalizarea, dacă între România și statul de origine nu există un tratat care să scutească actele de această formalitate.
De ce este recomandată asistența juridică de specialitate?
Deși principiile par teoretic clare, litigiile transfrontaliere implică particularități procedurale complexe: de la identificarea tratatului internațional incident, la verificarea regularității citării internaționale și până la evitarea traducerilor incorecte sau a lipsei apostilei. O eroare de formă poate amâna recunoașterea cu luni sau chiar ani de zile.
Aveți o hotărâre judecătorească obținută în străinătate și doriți să o recunoașteți sau să o puneți în executare silită în România? Scrieți-ne prin formularul de contact sau lăsați un comentariu: în ce țară a fost pronunțată sentința și care este obiectul acesteia? Echipa noastră de avocați vă poate asista la fiecare pas pentru derularea rapidă a procedurii de exequatur.